A-ți dori

Vrea să o facă să descopere iubirea, să îi arate că el este acel cineva pe care îl aștepta. Nu o cunoasște, dar este iubirea lui viitoare și cea mai mare. Nu știe cum se numește, dar e nerăbdător să cunoască acei ochi căprui din propriul vis, să nu mai fie doar o himeră din planul oniric, să devină realitatea lui perfectă. Va face un drum lung până la ea pentru că iubirile mari mereu au timpul lor potrivit, nu îl alegem noi, așa că are răbdare. Va porni la drum cu gândul la ea, la viitoarea lui realitate și se va simți ca un clasic Făt-Frumos ce pleaca după sortită, deși poate suna ca un clișeu. Singurul lui reper este un glas interior, eficient precum o busolă a iubirii, acul îi indică direcția trasată de suflet. Ea îl așteaptă, are momente când pierde speranța și se afundă în gânduri negative, dar fată dragă, ai răbdare, e pe drum! Când va veni, ea va recupera tot timpl pierdut și își va da seama ca fiecare iubire are un moment potrivit să apară pe neașteptate. Frumusețea va sta în surpriza momentului, în zâmbetul ei când el o va privi și fără să spună ceva, va fi un moment de neuitat pentru amândoi pentru că așteptarea va fi luat sfârșit. Are momente când simte că va plânge pentru că vrea să trăiască o iubire din povești, dar scrisă special pentru ea, vrea să știe că el ar da orice pentru a nu o vedea plângând, că atunci când va exista amenințarea unei căderi în gol brațele lui îi vor fi sprijinul care să nu o lase să alunece, vrea să țtie că poate zbura în siguranță deasupra întinderilor înalte pentru că el este la sol și o va prinde în brațe sau va zbura alături de ea, dar lăsându-i propriile aripi să experimenteze zborul. Nu visează la perfecțiune, nu vrea idealul oricărei femei, vrea propriul ei ideal imperfect, dar totuși unic în imperfecțiunea lui, iar unicitatea să fie cea care să o facă să îl iubească. Vrea să simtă, vrea sa vadă, vrea să nu își piardă speranța că în viața ei poate apărea aceeași minune ca și în viața celor de lângă ea. De ce nu s-ar bucura de o asemenea poveste? Nu știe să își dea un răspuns logic pentru pesimism, dar speranța moare ultima și odată cu ea și șansele de a visa. De la vis la realitate este doar un pas de-al ei, căci el este pe drum, v-am spus că a luat primul tren spre ceea ce îi aparține după legea inimii. O caută și ea disperă până vine el, nu știi cum să îi inspiri răbdare și încredere pentru că ea vrea totul acum ca să creadă în asemenea povești de basm, vrea să se convingă de faptul că nu visează la fantasme și că în final își va primi șansa mult dorită. Are atâtea de oferit, are atâtea de trăit și totuși timpul i se pare atât de ofensator pentru că nu se mișcă mai rapid și mai eficient, dar nisipul este pe sfârșite, ea nu știe, nici nu va știi când ultimul fir va aluneca pe drumul clepsidrei. Până atunci poate doar să îl vizualizeze difuz, singuru-i indiciu este intuiția. Închide ochii, începe să traseze linii și umbre, trăsături șterse, fără particularități specific umane, totul este un abur cu efect de otravă perfectă pentru că efectul asupra ei este letal din punct de vedere emoțional. Pulsul îi crește, inima îi bate tare nemaisuportând așteptarea, obrajii devin o definiție a propriei reacții sufletești. de ce toate acestea? Pentru că Nenumitul ei din vis nu este vizualizat perfect, dar simte vibrația umbrei lui, simte fiorii pe care un sărut de-al lui i-ar implica, la fel și metamorfoza sufletească pe care deja începe să o aiba când se gândește că el este pe-aproape, că oriunde se află fizic, totuși, singurul lui motiv de a căuta este ea. Se pune linistită în pat la culcare, fericită după multă vreme, cu adevărat. Somnul este acum binevenit deoarece vrea să viseze, vrea să se piardă printre gânduri și emoții, printre trăiri și iluzii, vrea să simtă împăcată cu sufletul ei care tânjește, vrea să îl învețe să mai aibă puțină răbdare, va veni, o va căuta, și dacă nu o va face el, a doua zi își va stabili ea singură destinația și scopul călătoriei și anume, să îl ajungă din urma, să nu îl lase să plece pentru că o dată va pune mâna pe el și nu îi va mai da drumul, va profita de chimia sufletelor și se va lega de el cu orice lanț, dar unul puternic și pe care îl va purta cu mândrie pentru că va știi să se bucure de fericirea clipei și de iubirea ce se naște într-o odisee a privirilor, fără necesitatea utilizării graiului uman, doar a celui interior. Doar îi va privi ochii și se vor recunoaște! Nu se va naște iubirea, doar vor face cunoștință cu ea pentru că deja se afla acolo, așteptând să fie trezită!