Cautand inspiratie pentru un eseu la filozofie,ajungi la un moment dat sa meditezi si sa cazi intr-o stare latenta.Toate gandurile vin ca o furtuna si nu le mai pot controla-fiecare isi disputa atentia mea.Am o stare vulnerabila acum,pot rade sau pot plange si nu pot gasi motiv,pot fi buna sau pot fi rea si nu pot da explicatii apoi,pot fi egoista sau pot fi la fel de altruista cu cei din jur si nu voi cauta ocazia sa imi rascumpar faptele.Pot fi ea sau pot fi eu-mult mai lejera a doua optiune-,dar poate fi mai usor sa imi pun din nou o masca si sa joc teatru pe aceeasi scena pe care am jucat de atatea ori...Totusi,poate daca sunt eu,nu mai simt nevoia sa dau explicatii,nu mai simt nevoia sa imi justific un zambet,o lacrima sau poate un gand rostit din pura intamplare.De multe ori am purtat acea masca si nu v-am lasat sa treceti dincolo de ea,dar nu mi-a placut sa interpretez acel rol.Nu o faceam tot timpul,dar in momentele respective,muream pe dinauntru pentru ca ardeam,ardeam de nerabdare sa imi recuperez gandurile si sa redevin ceea ce sunt.As putea afirma acum ca sunt o invingatoare,pentru ca nu imi mai pasa.Nu mai vreau sa joc teatru niciodata,nu mai vreau sa fiu nevoita sa imi cenzurez reactiile in functie de ce cred ceilalti.
Momente de revelatii,momente ale schimbarii-schimbari ce vin pe nesteptate si ma iau si pe mine prin surprindere,ceva ce rar se intampla in ceea ce ma priveste.Cand mi se intampla sa meditez,ajung sa imi trag propriile concluzii si sa imi fie teama sa le formulez cu un sentiment de siguranta,dar acum,in seara asta,nu mai exista aceasta piedica,pentru ca asta sunt eu.Ma iubiti,ma urati,fiecare dintre voi stiti mai bine.Cea de-a doua categorie poate sa o faca in continuare,chiar nu am nicio problema cu asta deoarece nu stiu cum este sa urasti si nici nu vreau,deci in concluzie,imi pare rau pentru voi.
Cat despre cei care ma iubiti,chiar nu stiu de ce o faceti-oricum sunteti putini care simtiti asta cu adevarat si in mod dezinteresat.Sunt curioasa si cati dintre noi cunoastem definitia iubirii.Dar va spun un mic secret:cine iubeste,nu poate gasi o definitie,doar simte.Daca va suna cunoscut,inseamna ca nu mai aveti nevoie de un raspuns in continuare.
Ma simt atat de ciudat...dar nu in mod negativ.Am o senzatie de bine,de inceput,de regasire sau mai bine zis,de schimbare.Vi s-a intamplat sa aveti un zambet tampit pe fata si sa nu puteti sa il stergeti?Cam asta incerc eu sa fac acum,sa incerc sa nu zambesc pentru cateva momente,dar din fericire,nu am sorti de izbanda.Deja ma dor obrajii,dar este o senzatie pe care nu as vrea sa o pierd.Sa realizezi ca poti simti fara teama este o revelatie pentru mine.Sa nu ma gandesc decat la clipa de acum si sa ma bucur de ea...Cine ar fi crezut?Eu-niciodata.Sa am capacitatea de a ma bucura din tot sufletul si de a plange de fericire in acelasi timp pare o nebunie,dar stiti ceva?Nu-mi pasa!Doar simt si traiesc.Ar trebui sa incercati si voi,nu poate fi atat de greu sa te bucuri de micile detalii,de o privire sau de un zambet.Poti deveni aerian si cu capul in nori daca inainte erai cu picioarele pe pamant,dar cum eu sunt de obicei in lumea mea,acum o sa imi fie mai greu sa cobor pe Terra-m-ar ajuta o parasuta,e adevarat.
Citesc randurile de mai sus si mi se par foarte sarace in descrieri,pentru ca nu poti exprima ceva ce simti ca iti invadeaza treptat gandurile si sufletul in intregime.Cum spuneam,sunt atatea schimbari ce nu pot fi definite sau formulate prin viu grai,incat ma voi opri aici si voi face o ultima incercare de a le da o pala stralucire cuvintelor mele insuficient de capabile sa redea ceea ce am in suflet:
daca inainte zambeam timid,acum rad cu toata inima.
