Măria, level 3. Dialog.

   Stă în stația Valea Lungă din zona Militari, așteptând autobuzul 136. Al dracului autobuz, nu mai vine odată! vrea să ajungă la facultate, să își vadă prietenii, să fumeze o țigară liniștită cu ei și să facă mișto de firul de iarbă din curte. Dar ia stai așa, aoleu, are un gol mare în stomac pentru că are o revelație: o să îl vadă și pe domnul care i-a bântuit vara. Dintr-o glumă tâmpită a unei prietene sărită de pe fix, acum îl are mereu în gând. Na-ți-o drace, asta-i lipsea ei! Și mașina aia nu mai vine odată, stai că își aprinde o țigară, măcar astea nu sunt scumpe ca Dunhill-ul...

   10 minute, 10 minute a stat la autobuz, mai are puțin și ajunge în curtea facultății.

   Cum naibii a ajuns printre primii? Unde e gașca ei, frate? Și-au prelungit vacanța ăștia! Își mai aprinde o țigară, se pune cu fundul pe aerul condiționat și așteaptă cu căștile în urechi.

   -Hello, ce faci măi? Gata vacanța? Domnul care a bântuit-o toată vara îi scoate căștile din urechi, ei îi scapă ochelarii de soare pe jos pentru că a fost luată prin surprindere, se uită în fața ei și rămâne tâmpită: "Pe bune?! Pe bune, frate? Dintre toți oamenii pe care se aștepta să îi vadă fix el apare punctual? De-abia a venit la facultate anul trecut și acum e printre primii. Ăsta s-a lovit rău la cap când a căzut din pat azi dimineață! Și mai sunt și singură cu el aici! Frate, ce căcat mă fac?! Mă scurg pe jos aici!".
   -Măi tu vrei să fac un infarct pe aici? M-ai speriat, omule! "Da, ar fi fost bine doar să mă fi speriat!". Nu te mai strecura așa niciodată dacă nu vrei să rămâi fără coaie!
   -Dar sensibilă ești, Mărie! Nu te mai agita așa, dă-mi și mie un foc că nici brichetă nu mi-am luat! Halal fumător, am țigări și nu am brichetă! Ar merge și un cui, dar am rămas păduche.
Încă puțin, încă nu s-a topit, dar nici mult nu mai are. Ok, respiră profund, caută bricheta și se relaxează, dă-l în mă-sa, e el frumos și te îndeamnă să faci un drum în iad, dar ea nu e o găină beată ca toate prințesele cu care a fost ăsta până acum, și nici puștoaică de 15 ani nu mai e. Aoleu, prea mult raționament, dă-l dracu`, stă cu el de vorbă ca și tovarăși la țigară, doar e Măria.
   -Auzi, să nu ne uităm gradele, da? Ia de-aici bricheta, amărâtule, data viitoare nu mai vezi! Tonul ironic și amuzat e în stilul pe care îl au mereu discuțiile lor, relaxat, haios, cu sarcasm pe alocuri, cu glume, destul de picant oricum.
   -Da, să trăiți! Gradele se respectă! Și ia zi, cum a fost vacanța? Câte beții ai avut și câți tipi ai agățat?
    Hehe, dacă ar știi el la ce băieți i-a stat ei gândul, ce s-ar mai umfla în pene. Totuși, a avut o vacanță destul de "zbuciumată". Își atinge nasul, parcă să verifice că e la locul lui după ce era să rămână fără el, ce vreți? Prea mult chef de a trage o băută sănătoasă, nu mai avusese una din Hangover, după sesiune.
   -Ce-ai cu nasul? Să nu îmi spui că ai tras ceva...
   -Ce-ai, frate, ești nebun? Nu, doar mi-am amintit că era să rămân fără el chiar dintr-o beție puternică. Am fost cu gașca în pub-ul din oraș și mi-am băut și mințile! Rezultat: în loc să intru eu pe ușă, m-a ghidat nasul în perete, avea propriile lui instincte.
   -Tipic! Bine că nu ți-ai spart capul! Se uită la ea cu subînțeles, mustăcește, dar nu știe dacă să întrebe. Bine, hai că o face și pe asta, nu o să sune prea curios, nu? E doar o conversație. Și ia zi, ai stat tu singură așa cu gașca ta de dubioși toată noaptea? O cucerire ceva? Barmanul care arăta bine doar cu pălărie și atât?
   -Stai puțin! Tu de unde știi de ăsta? Le-am povestit ăstora anul trecut, dar am și uitat când și nu țin minte ca tu să fi fost prin preajmă.
   -Păi vezi tu, te-a dat de gol prietena aia a ta micuță, am auzit-o când râdea de tine cu tine și vorbea de barmanul ăla. Făcea mișto de tine, mai știi?
   -Mda, știu de cine zici, tipic ei! Mamă, dar ce auz ai, frate! Ai ieșit și tu din filmele alea cu vampiri sclipicioși, oricum la ce palid și stafidit ești, cam aduci a unul din ei - "Nu e ca și când m-ar deranja sau nu mi-ar plăcea, dar asta o țin pentru mine!".
   -Auzi, tu vorbești, alcoolico!
   -Ba, pardon, eu nu sunt alcoolică, ăia merg la întruniri la Întâlnirile Anonime, eu sunt o bețivă, consum doar la petreceri și în timpul liber când nu sunt păduche și o fac și cu stil, da?
   -Da, da! Și când o faci, ești pe frecvența "feeling prințesă".
   -Ce stalker ești! Mai faceți mult mișto de mine cu asta? Eram beată, deși sunt o prințesă!
   -Nu fac mișto de tine, dar trebuie să recunoști că ai fost haioasă! Oricum, stai liniștită, nu e de rău, ba chiar... e farmecul tău ăsta.
    Pe bune? I-a zis asta? Are farmec? What the fuck? Deși sună bine, afurisitul, ce putere are asupra ei!
   -Daaa, sunt o minune, ce pot spune? Una ciudată și căreia îi filează vreo două lampe și atât, dar totuși, o minune! Cât sarcasm are, nici ea nu știa!
   -Și ia zi, ciudățico, că nu mi-ai povestit! O cucerire ceva în noaptea aia? Poate mai era barmanul pe-acolo și la cât de beată ai fost sigur n-ai stat jos cumințică, tu nu stai așa nici trează.
   -Băi cam ai dreptate, m-am amețit atât de tare că m-am dat la ăla toată noaptea, ne-am sărutat, am dansat, desigur, cu pălăria pe cap, altfel, nici beată nu-l pupam.
   -Să înțeleg că ai avut companie vara asta?
   -Ce-ai măi? Neeeh! Doar ceva de o noapte!
   -Bine așa! Sigur găsești ceva interesant în București, care să arate bine și fără pălărie și eventual să fii trează când vorbiți. "Mda, am găsit deja, dar din păcate, e cam prost și degeaba are patru ochi că tot nu vede chit că stau la 50 de centimetri de el! Mai bine trei barmani pe săptămână la câte o beție decât unul care nici cu lupa nu vede!".
   -Nu am probleme de-astea! Carpe diem, bitch! Ce-o fi o fi! Deși nu știu dacă am eu atâta noroc...
   -Păi cu atitudinea asta, sigur nu o să ai, ce dracului? Uită-te cu atenție, poate vezi ceva chiar lângă tine, bine, nu la propriu, metaforic vorbind... Înțelegi tu..."Da, boule, te văd pe tine, și chiar mă doare în cur de metafore, eu chiar gândesc la propriu, dar dacă nu am cu cine că tu nu mă vezi...".
   -Eu sunt zen, măi, lasă-mă în pace! Pot să stau și singură, doar o bere și o țigară să-mi dai la un concert Subcarpați, că în rest, mă descurc.
   -Eu tot zic să te uiți mai bine în jur! Ce e în capul lui acum: "Uită-te la mine!".

   Apare și gașca de psihopăței după asta și parcă discuția asta rămâne în aer, ce a însemnat? Ea sigur nu știe, cât despre el, a îneput să vadă ceva și nu e sigur, mai bine zis... pe cineva.

Mut

Fiecare cuvânt are o etichetă pe care se detaliază semnificația lui, iar fiecare tăcere are o listă întreagă de cuvinte pentru a-i da viață. Crezi că e greu? Poate, nu știu, nu degeaba se spune uneori că tăcerea e de aur, dar în același timp poți avea de pierdut. Cum poți spune o poveste fără să folosești viu grai? Cum poți să îi zici că îl iubești când vrea să audă asta din gura ta? Cum poți să îți cânți fericirea fără sunete? Dacă te gândești așa, o să crezi că pierzi multe dacă nu vorbești, dar oare câte poți spune printr-un alt fel de limbaj, tot trupul tău îți poate transmite mesajele cu succes, doar să îl lași. Mergi pe stradă și dai peste o fetiță care se joacă lângă banca pe care mama ei stă așezată liniștită, cu plasele de la cumpărături sprijinite pe margine. Micuța tocmai a primit un tub cu soluție de făcit baloane și e încântată de modul în care vede lumea prin bulele de săpun. Totul are refelxii de curcubeu pentru că e luna iulie și soarele de vară inundă parcurile, chiar și imaginea baloanelor micuței. Chicotește fericită în timp ce mama ei suflă în baloane și le sparge pe fiecare sau le prinde pur și simplu cu mâna pe cele care zboară spre ea. Poate să treacă o viață și ele nu ar vrea să plece din parc, nu ar vrea să lase în urmă balonașele, băncuța și lacul. Mama răsuflă ușurată pentru că odorul ei nu tace din gură toată ziulica, dar când ies în parc, zburdă și visează, explorează, privește, caută, se bucură și chicotește non-stop, se întelege cu cea care o duce mereu în același loc doar uitându-se una la alta. Un vânzător de inghețată trece chiar pe lângă aleea din stânga băncii și face reclamă la noile arome ce încântă copiii și părinții deopotrivă. Fetița din povestea mea țopăie spre mama ei și pentru prima dată în ore întregi îi turuie din nou ceea ce dorește acum, pe moment, nemaiavând răbdare să vadă ce are aceasta de gând. Mama se ridică, își duce degetul arătător către buze și îi spune să facă liniște doar printr-un gest. Se ridică ușor și se duce către vânzătorul de înghețată la patru metri de fetiță. Se întoarce cu o vafă cu trei cupe de inghețată, cea mică țopăie fericită către ea și se întinde s-o ia. Mama nu i-o dă, se așază pe bancă și îi face semn cu degetul să vină la ea, cu ochii jucăuși ca în dățile în care o prinde făcând pozne. Îi zâmbește pișicher și așteaptă să vină la ea, fetița o ia la fugă și mama o prinde ușor în brațe, cu grijă pentru a nu scăpa înghețata. Se cuibărește în brațele ei și trăiește un adevărat conflict: să mai stea acolo sau să ia înghețata și să se întoarcă la balonașele de săpun? Ajunge la un compromis și ridică căpșorul din poala mamei, se uită în ochii ei verzi zâmbind și întinde mâna după înghețată, promițandu-i un pupic. Mama râde cu hohote și îi dă vafa. Copila face ochii mari de plăcere și îi lipește un pupic dulce și zgomotos pe obraz mamei și șoptindu-i la ureche un "Te ubesc!". Aceasta se uită la ea și nu-i răspunde, doar face o ușoară înclinare din cap ca o înțelegere deplină, dar tacită a micului secret șoptit la ureche. Nu îi răspunde, dar totuși îi atinge fruntea cu mana fină, lungă și îi trasează conturul sprâncenelor, parcă contemplând-o. Nu îi răspunde, dar îi atinge fruntea micuță cu bărbia și îi simte căldura de copil, al ei. În timp ce micuța ar trebui să aștepte un răspuns, în timp ce savurează înghețata se uită la mama ei și îi spune: " Si u pe ne!", în traducere, "Și tu pe mine! ". Dacă te uiți din exterior te-ai gândi că așteaptă să audă aceeași declarație de iubire febrilă din partea mamei, la fel cum oferă toate celelalte miliarde mămici de pe planetă, dar aceasta e unică, și-a învățat copilul să comunice cu ea chiar și când tace. Nu trebuie să o alinte sau să imite gânguritul de copil ca să îi are că o iubește și că îi e drag de ea, pur și simplu o ține în poală, o privește blajin și o mângâie pe frunte, nu o sufocă cu îmbrățisări, căldura o simți peste tot în jur, nu trebuie să faci nimic mai mult când știi că e acolo. Fără cuvinte, doar gesturi mici, care pentru alții par insuficiente, dar pentru o inimă deschisă nu e nevoie de mai mult. Gândește-te cât poate ascunde o clipă de tăcere, dar cât de mult poate înțelege cel de lângă tine dacă știe să citească, e nevoie doar de deschidere către ascultare. Majoritatea oamenilor nu înțeleg noțiunea, dar cine mă oprește pe mine să o fac? Cine te oprește pe tine? Nimeni cu adevărat, doar propriul sine. Tu știi în ce situație taci sau vorbești, dar niciuna nu este perfectă. P.S. Carpe diem, bitch!