Greutatea noptii ma apasa din ce in ce mai mult, ma sufoca nemilos,
Respiratia parca mi se taie, ma ineaca intunericul cel gros.
Taisul gerului ma sfasie precum lupul isi sfasie prada abia prinsa.
Viata mea se scurge-n noapte, rapid, ca o lumanare cand e stinsa.
O, dulce lumina a zilei mult prea scurta, imi lipsesti!
Eterna noapte se intinde si dincolo de granitele-i sumbre.
Vrea sa umple neincetat lumea cu negrele-i umbre,
Sa alunge in pamant dulcile si caldele vaze ceresti.
Dar eu nu sunt decat o umbra,
Si oricat de mult mi-as dori,
Nici floarea, nici soarele sau vantul,
Nu fac sa planga ingerii.
