Rece

Fumez o țigară și meditez. La ce? Am dat scrum pe jos, dar nu mă agit, lasă-l acolo, strâng mai târziu. Scrumul. Aștept și eu să fiu strânsă, să mă șteargă cineva de pe jos, să dispar, mai bine așa. Să dispar o perioadă și să revin apoi. Să mai aprindă cineva o țigară în locul meu și să reapar. Gresia e rece, iar eu, scrumul, mă răcesc simultan, nu mai sunt aprinsă, nu mai e nicio scânteie de foc în acele resturi. Să sufle cineva, poate îl întețește iar, dificil.

Rece și niciun chibrit care să aprindă o noua țigară. Trist, nu? Sau poate chiar nu. Rece, dar de ce să fie trist? Gheață sau foc, rece sau cald, de ce una este bună și cealaltă nu? Extremele sunt extreme, diferă doar prin definiție, dar au același ambalaj, niciun echilibru. Gheața îți taie respirația, focul te sufocă, dar nu îți creează ambele dificultăți? Ba da. Deci recele meu nu este trist, este doar blocat, ca o figurină sculptată în lemn, fără emoție, fără niciun sens care să fie interpretat, este doar lemn. Să definesc acest rece? Bine, ia să văd!

Rece și gol. Gol, vid? Nu e rău. Este o cutie neagră, nu știu exact ce particule sufletești compun golul la nivel microatomic, nu cunosc compoziția lor chimică, doar temperatura. Rece. Precum geamul în luna lui ianuarie, precum vârfurile de munte din Alpi, precum gerul nordic ce îți biciuie chipul dacă ai curajul să îl înfrunți. Rece, tăios, gol sau aparența lui. Nu e nici agonie, nici extaz, nici dulce, nici amar, nici iubire, nici ură, nici frumos, nici urât, doar rece.

Eu sunt scrumul, sunt pe jos, stins, dar scrumul mereu cade, mereu se dezintegrează și reapare. Indiferent de marca țigării el există, e acolo. Îl scuturi de pe haine, îl arunci pe jos, dar cât încă nu l-ai înlăturat îți arde pielea la atingere, te doare și fugi de el. Scrumul care cade pe jos și se stinge, îți poate arde pielea atunci când de atinge. Bun sau rău? Din nou, două extreme, care este cea care trebuie? Nu există una fără cealaltă, sunt îngemănate, un paradox conceptual, dar totuși un întreg: yin și yang.

Într-un joc vicios, care câștigă? O extremă rece sau o extremă caldă? Poți merge pe principiul de alb sau negru? E acceptată teoria griurilor intermediare? Cați reușim să găsim o nuanță de gri care să ofere ceea ce cauți cu adevărat? Nu este doar o fracțiune? Nu este echivalentul jumătăților de măsură? Scrumul nu știe, cum să rămână într-o poziție intermediară dacă el poate doar sa fie aprins sau stins? Rece sau cald? Nu călduț.

Mi-am aprins chiar eu o țigară acum, tot ce văd este fumul. Indiferent dacă scrumul cade, se stinge sau îmi arde pielea, tot ce vezi este fumul. Acum mă uit și mă întreb: așa facem noi? Alegem să vedem procesul sau doar rezultatul este important? Asta e o temă bună de meditație.

Încă o țigară. O să mor mai devreme?