Confuzie (1)

A plecat din casă și urmează să iasă pe ușă, se va duce în vizită. Nu-și găsește cheile, le caută în buzunarul de la pantaloni, dar nu găsește nimic, doar portofelul. Gata, și-a amintit! Buzunarul interior al sacoului. Și-a luat o pereche de converși negri, un sacou lejer, stil casual, un tricou alb și blugi. Comod și practic, deși sacoul este un pic prea strâmt. A umblat și la freză, dar nu e mulțumit, parcă s-a tuns prea scurt. Trebuie să se vadă cu fata acasă la prietenii lor comuni, au organizat ei un fel de întâlnire cu gașca și abia așteaptă să o vadă.

Piața Romană. Ploaie. Frig. Ce bine că și-a luat sacoul!

Barbu nr. 2. Aici este!

Intră în sufragerie, sunt toți acolo. A adus fiecare câte ceva și au de toate: țigări, alcool, sucuri, chips-uri și voie bună. Se așează pe canapea turcește, lângă E., au plecat toți la bucătărie să fumeze și au rămas singuri în încăpere.

O vede atât de mică, atât de orgolioasă totuși, așteptând ceva de la el de atâta vreme... El ar vrea să dea curs dorințelor ei, dar s-a fript de curând. A crezut că are o sclipire pentru cineva și când și-a dat seama că a greșit declarându-i dragoste la prima vedere, era prea târziu. A vrut să îți retragă spusele, dar deja se făcuse de cacao, a așteptat să treacă timpul și să spună că a fost doar o impresie de moment.

Acum, ea nu se apropie de el de teamă. Îi este teamă să intre în inima lui, să vadă ce descoperă, să vadă dacă gândurile lui sunt în altă parte. Este geloasă, i-ar ține și o teorie despre ce crede ea, dar nu are niciun drept, e conștientă, așa că stă în banca ei și face pe neștiutoarea. Dar tot îi vine să îi spună vreo două prostului.

Vrea să o țină în brațe și s-o sărute, să stea cu ea în balansoarul acela din sufragerie. Dar vrea să mai aștepte, vrea să se întâlnească cu ea undeva unde să fie singuri, să fie doar ei. La petrecerea de acum simte că se pune presiune pe el să facă ceva, dar vrea s-o cunoască mai bine, să se bucure de intimitatea situației, să știe că doar străinii le sunt martori, nu și cei din viața lor. Vrea să simtă din nou fluturi, să simtă că nu este o coincidență faptul că a întâlnit-o. Ce-ar fi să încerce s-o sărute acum?

Un mare bou, asta e! Stau singuri în cameră și el știe să vorbească despre facultate, nimic altceva. Ok, vor să se cunoască, dar dacă nu renunță la aerul acela rece, ea nu face niciun pas spre el. Stă încordat ca un arc, e mai mult încruntat și are o poziție defensivă, parcă s-ar aștepta să-l ia la bătaie. Ea vrea să fie relaxat, să o invite la o plimbare nocturnă prin Cișmigiu, e cel mai aproape parc de casa lui L. Vrea să-l descopere, dar el poartă aceeași mască dintotdeauna.

Nu e hotărât. Nu știe cum să-i spună să plece cu el de la petrecere, să se plimbe pe Calea Victoriei. Să hoinărească pe străzile Bucureștiului, ca doi nebuni ce vor să cunoască prima sclipire a unei iubiri nebune. Poate va fi sa fie sau nu. N-are habar, dar vrea să riște, atracție există, de-ar exista și acel clic, s-i activeze simțurile...

Bouleee! Privirea ei urlă la el cu toată puterea! Ori mă săruți, ori mă las de tine. Punct!

-Hai cu mine!
Blocată.
-Unde?
-Hai, nu contează unde! Doar vino cu mine!
-Bine, dar... și restul?
-Sunt beți morți jumătate dintre ei, în plus, eu am venit aici pentru tine.
-Dar sunt prietenii noștri...
-Nu îmi pasă momentan! Hai cu mine! Acum!
-Ești nebun!
-Da, dar vreau să fiu nebun după tine!

Cu ultima frază a blocat-o. Vrea să fie nebun după ea? Adică nu e sau vrea? N-a înțeles nimic. Doar și-a luat jacheta și au plecat.