Studenta

O noua poveste? Va spuneam odata ca fiecare are una, mai frumoasa, mai trista, mai lunga sau mai scurta, dar tot poveste se numeste. Diferenta apare in modul in care o traim, in care simtim fiecare. In seara asta revin dupa multa vreme ca sa va spun povestea ei. Cine este ea? Nu conteaza, este doar o ea, o fata, o fata care tanjeste, dar tanjeste dupa himere. In fiecare zi il vede de la distanta, dar nu iti poti da seama cand te uiti la ea, doar daca privesti atent. Pozitia corpului nu iti spune nimic, rasul pe care il afiseaza nu iti transmite ceea ce as vrea sa traiasca cu adevarat, vorbele ei nu iti descriu locul unde ar vrea sa fie acum cu adevarat. Singurul lucru care o da de gol? O privire, ochii ei nu pot minti, au o stralucire impaienjenita de nopti albe, de lacrimi tacute si stinse de dor, striga dupa ajutor, dar este un urlet mut, nu il poti deslusi. Isi fumeaza tigara relaxata, scrumeaza cu privirea in pamant pentru 5 secunde, prietenii nu o vad, dar in intervalul asta de timp viseaza si in acelasi timp incearce sa isi raspunda la o intrebare. Altcineva in locul ei s-ar gandi ca se intreaba de ce traieste cu himere, de ce se hraneste cu amintiri ce nici macar nu sunt ale ei, ci apartin unui alt scenariu, unul pe al carui fundal ea si el sunt uniti intr-o basm al viselor. In realitate,gandurile ei o poarta spre cautarea raspunsului la intrebarea daca este bine pentru ea sau nu? Aici apare inevitabilul conflict, ratiune sau inima? Inima ii spune ca este libera sa iubeasca si sa spere deoarece imposibilul nu exista, ignora realitatea si se afunda in piesa scrisa de sufletul ei, asculta doar romanta compusa de propriile soapte care ii dau putere, o hipnotizeaza. De ce nu ar putea sa ii asculte povata? Sa regreti ce ai trait decat sa mori regretand ce ar fi fost. Iluzia ii ofera sansa sa traiasca intr-un paradis refuzat de propria realitate, imposibilul nu mai este de neatins, gustul amar devine ambrozie, iar dorul se metamorfozeaza, prinde aripi si zboara catre propriile idealuri, ajung pana la el oare? Cat dor si cata asteptare! Dorul o anima, asteptarea o omoara treptat. De ce? Pentru ca ratiunea nu o lasa sa se avante, aripile ii sunt mutilate si coboara cu picioarele pe pamant. Se loveste de el cu putere, altitudinea de la care a cazut este prea mare si asta pentru ca isi permite pur si simplu sa viseze. A visa nu este de condamnat, dar sa iti hranesti sufletul cu himere iti aduce autodistrugere si atunci spiritul de autoconservare te trage inapoi si te atentioneaza. Asa cum are curajul sa viseze pentru o clipa, la fel de bine si realitatea o poate izbi pentru a avea grija sa nu isi piarda capul. Unde iubirea ei lasa o lacrima, gandul constient i-o sterge si o transforma. In ce o transforma? Nici ea nu stie! Dar ce poate sa faca? Pana la urma nu este stapana pe propriile simtiri, cand o tradeaza, nu le poate nega, nu le poate disipa, poate doar sa traiasca cu ele atata timp cat o vor bantui, dar este cert faptul ca dincolo de carare se afla un drum, iar al ei este la inceput. Cararea este serpuita si nu stie pe unde va trece inainte de a iesi la finalul ei pentru a o lua pe unde trebuie. Pana atunci, termina de scrumat, cele cinci secunde de reverie trec, isi regaseste zambetul si redevine cea de zi cu zi, fata pe care o vad toti, dar pe care nu o citeste niciunul. Viata e scurta si ea nu va pierde trenul care va duce mai departe, doar sa isi ia timp sa isi cumpere bilet si apoi va zambi cu nostalgie momentelor de acum, cand himera ei cu ochi negri va deveni doar o amintire din studentie!