Se uita la ea cum zambeste si traieste clipa.Cand s-au schimbat rolurile?De cand nu mai este el cel caruia ii daruieste zambetul ei?Poate ca l-a uitat si a mers mai departe,dar el nu intelege acum de ce il doare si de ce ii vine sa se duca dupa ea.A renuntat cu mult timp in urma sau cel putin asa credea...Astazi,mai mult ca niciodata ii venea sa isi dea palme si se gandea:"Cat de tampit am fost!Am avut-o si am renuntat la cea mai frumoasa poveste din viata mea."Simtea ca lumea s-a oprit acolo,ca timpul nu s-a mai scurs si el a stat in loc,privind-o-era mai frumoasa ca niciodata,dar privirile ei nu erau indreptate spre el;a vrut sa o faca sa il uite,sa mearga mai departe,dar acum cand o vede plina de viata si cu zambetul pe buze simte o furie de neinteles pentru ca isi da seama cat de prost a fost sa o lase sa plece.O privea glacial,nu puteai citi nimic in acei ochi caprui care odata o captivau,dar in spatele acelei priviri amitirile au inceput sa se deruleze...Primul sarut,primul cuvant de alint,primul "Te iubesc!",prima cearta si apoi prima impacare.Senzatia aceea calda cand o simtea in bratele lui si stia ca ii apartine intru totul,tacerea plina de raspunsuri blande si lacrimile fara inteles,certurile copilaresti care se terminau printr-un sarut care sa le inchida gura cand deja spuneau mult prea multe lucruri fara esenta.Nu s-a scurs mult timp de atunci,dar s-au schimbat atat de multe lucruri de atunci.El s-a schimbat,la fel si ea,dar pierderea se resimte la fel de puternic si regretele sunt la fel de mari.Dorinta de a da timpul inapoi este din ce in ce mai puternica,dar ratiunea nu lasa inima sa vorbeasca pentru niciunul dintre ei.Parca ar astepta ceva-ceva care sa readuca totul la normal,ceva de bine.
Povestea aceasta inca nu si-a cunoscut finele si ultimele pagini nu au fost scrise.Poate ca intr-una din zilele ce vor urma,cineva isi va lua inima in dinti si va face ceea ce trebuie:va lasa sufletul sa vorbeasca in locul ratiunii.Uneori nu ne dam seama,dar sentimentele pot sta ascunse multa vreme.Ceea ce uitam este ca iubirea mereu isi cere drepturile si este ca oxigenul-nu o poti vedea,dar o poti simti cu toata fiinta.Mai devreme sau mai tarziu si personajele de mai sus isi vor scrie propriile randuri...Tot ce astept acum este sa le pot citi si eu...