Deschide ochii.E aievea.Ea se cuibareste la pieptul lui si plange cu lacrimi dulci si amare.Nu cunoaste motivul din spatele suspinelor ei.Tacerea nu este decat un ecou surd al durerii pe care o resimte.I-ar placea sa ii poata spune ceva,dar singura mangaiere pe care i-o poate oferi este caldura trupului sau si sentimentul de siguranta,de companie.O mangaie incetisor pe cap si in timp ce ii simte parfumul ametitor,inchide chii si se imbata cu aroma de iubire pe care o emana a lui iubita.Nu stie daca l-a iertat,daca a uitat promisiunea facuta cu putin timp in urma-de a-l uita si de a sterge randurile scrise in cartea sufletului ei.Dar oare acest refugiu in a lui imbratisare,aceasta reintalnire plina de emotie,nu este un raspuns tacit al intrebarilor lui fara raspuns si al tuturor nelinistilor lui din ultimele zile?
"Trezeste-te!"-se aude vocea constiintei lui.Momentan,tot ceea ce conteaza este sa nu ii mai vada lacrimile siroindu-se pe obrajii ei imbujorati,sa nu ii mai auda respiratia accelerata si inima batand nebuneste,parca tresarind la fiecare suspin.
La un moment dat se opreste din plans si realizeaza unde se afla.Este in bratele lui!Este cuibarita la pieptul lui si ii simte caldura si aroma atat de bine cunoscuta.Dar ce cauta ea acolo?Tot ce isi aminteste este plimbarea singuratica prin parc,pasii timizi si nesiguri,gandurile confuze si lacrimile care nu se mai opresc.Stie ca pasii o duc undeva,dar se lasa purtata de ei.Nu stie ce i s-a intamplat-durerea este mult prea apasatoare si nu vrea sa lase imaginile sa se deruleze pentru a retrai acele clipe cumplite.Se simte ca o naluca,pierduta intr-un parc cunoscut, si totusi, atat de strain...
Ultima amintire este cea a unui felinar,singura lumina pe care o deslusea in intunericul ce o inconjura.Apoi,ochii i s-au inchis si continua sa mearga,sa mearga...Oare unde va ajunge?Oare unde o va purta inima?
Raspunsul se afla acum in fata ochilor ei.Acum,cand il priveste in ochi vede neliniste,teama,ingrijorare,alinare,usurare,caldura si aceeasi iubire dintotdeauna.In acest moment este singurul adevar din viata ei,este singura certitudine,singura ancora,singurul vis...A si uitat clipele in care au stat departe unul de celalalt.Tot ce vrea este sa il simta langa ea,sa ii simta inima batand langa a ei,sa simta ca din imbratisarea lui nu se va mai trezi si va ramane mereu prizoniera intr-un paradis rupt de lume.Dar va ramane cu el...
Privirile lor se intalnesc si se regasesc.Fiecare a suferit,fiecare a cunoscut dezamagirea,fiecaruia i-a murit un vis,fiecare simte ca si-a pierdut o bucata de suflet si se simt incompleti.Simt ca le lipsesc niste piese pentru a completa acest puzzle.Dar in ciuda acestor schimbari,ceva este neschimbat...ceva ce transcede timpul si nu se erodeaza,ceva ce dainuie si elibereaza inimile.
Povestea aceasta nu a cunoscut sfarsit si astazi ma gandesc la cei doi indragostiti.In acest sfarsit de an,le doresc tuturor sa aiba parte de asemenea povesti in anul ce va veni si sa isi imparta bucuriile si lacrimile cu cei pe care ii iubesc.
Un an nou plin de iubire!
P.S.Sa nu uitati de sampanie si de struguri,pentru noroc si bogatie in anul urmator.;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu