Palimpsest

A fost cum nu a apucat să fie,
Poveștile care te fură și condeiul se pregătește să scrie.
A fost cum nu a fost să fie,
Nici măcar lumea nu vrea să mai știe.
A fost cum nu a fost să fie,
Se grăbesc și ei pentru filmul ce va să vie.
A fost cum nu a fost să fie,
Povești de basm ce nu vor să reînvie.

Începutul ce moare la prima bătaie,
Gândul ce se stinge la prima trădare,
Fluturii ce zboară la prima adiere
Și prima rază timidă ce moare.
A fost cum nu a fost să fie,
Cine mai vrea acum să știe?

Dă-mi un gând,
Îl înșel râzând.
Dă-mi o poveste,
O scriu dacă-mi dai de veste.
Dă-mi un sol
Și acum cobor.
Nu-mi mai da nimic,
Căci nu am ce să-ți mai zic.

Himere de albastru acid
Mint, înșală și ucid.
Mint speranțe rătăcite,
Mici, timide, abia zărite.
Înșală buze moi, tăcute,
Doritoare și grăbite.
Ucid iluzii și fluturi amețiți
De ai lui ochi însuflețiți. 

A fost cum nu a fost să fie,
La fel de firav precum o aluzie.