Idiotul personal

Propriu și-al meu, personal,
Idiot de buzunar,
Idiot la purtător,
Toate blondele îl vor. 
Eu sunt blondă cam ca ele,
Platinată, nu se vede. 
Puțin brunet, pe ici, pe colo,
Doar mă fac și eu că plouă. 
Nu-l înjur la drum de seară,
Căci e mic și pierde-vară.
Idiotul personal,
Dar un bou original.
Zâmbăreț, cu nas în vânt,
Dă cu mine de pământ
Când râde ca prostu-n gară-
Îi dau una, să dispară.
Dar l-aș ține în brațe-acum,
E dement, mă jur-nebun-, 
Unul care-mi face ziua
Să înceapă să-njure luna
Că ajung să scriu doar sirop
Și în versuri să mă-ngrop. 
Hai să-ncerc și-o poezioară,
Așa, ca de-ntâia oară
De prostie viscerală
Ca pe Facebook-sunt virala:

„Povestea mea e scrisă lent,
Nebun, frumos, ușor dement. 
O enigmă e început, 
O enigmă al nostru debut. 
Ne pierdem printre rafturi de iluzii
Și număr șanse ce vom risipi,
Dacă nu ajungem să ne întâlnim
Și de-acum hotărâm să fugim. 
Vino spre mine,
Căci vreau să ajung la tine
Și să n-o iau la goană iar
Ca un drăcușor hoinar. 
Îndrăznește să mă ajungi din urmă
Vedem ce-o să iasă, împreună. 
Eu te prind oricând,
Doar să te văd pierzând.
Pariezi cu al meu gând
C-o să mi-l furi curând,
Eu te mint, că ai eșuat
Dar de fapt, m-ai înșfăcat. 
Te las să descoperi singur
Care este drumul sigur.”

Poezie, poezie,
Uite-mă, sunt pe felie,
Am scris și prea multe rânduri
Vazandu-ma cum bantui rafturi.
Amor la casierie, 
Magazinul tot să știe.